Chec de februarie cu portocale roşii şi ulei de măsline / February Blood Orange Olive Oil Loaf

În ultimii ani, luna februarie a devenit un fel de decembrie, în sensul că gătesc foarte mult, dar de data asta nu doar dulciuri. Îmi place să-mi răsfăţ prietenii cu un prânz delicios, ceea ce, din nefericire, nu se întâmplă pe cât de des mi-ar plăcea şi mai ales le-ar plăcea. Totuşi, o zi în preajma zilei mele de naştere este o dată sigură pentru această întâlnire. Pentru astfel de întâlniri, mă pregătesc temeinic cu mult înainte: căutat/inventat reţete, combinat reţete într-un meniu interesant (uneori tematic), căutat ingrediente, apoi gătit, gătit, gătit... în astfel de momente, parcă intru într-un fel de transă, din care mă trezesc după ce se termină totul. Şi sunt obosită şi aş dormi zile la rând. Dar mult mai important, rămân cu bucuria pe care am văzut-o în ochii şi în zâmbetele prietenilor mei înfruptându-se din bunătăţi.

Ştiu că m-am îndepărtat cam mult de la subiect, dar sunt încă sub influenţa benefică a întâlnirii noastre de luna aceasta. Ceea ce doream să vă spun, după îndelungata mea absenţă de pe blog, este că am multe reţete care îşi aşteaptă rândul la publicare – unele care trebuie doar scrise, pentru că pozele sunt pe cardul aparatului (aproape plin acum), altele trebuie refăcute, pentru că nu le-am pozat. Încet, încet vor apărea aici, în ordine cronologică sau nu. Şi sper să vă încânte şi pe voi aşa cum i-au încântat pe cei care au gustat din ele.

Ca să introduc scurt (later edit: se pare că nu mi-a ieşit introducerea scurtă :d) reţeta de azi, să ştiţi că luna aceasta am avut un ingredient vedetă: portocala roşie. Aş putea spune că am făcut o mică obsesie (pasiune sună totuşi mai bine) pentru portocalele roşii. Anul trecut am ratat sezonul, dar acum mi-am făcut provizii şi am încercat tot felul de reţete şi combinaţii. Deja este în topul fructelor mele preferate!
Pentru cei care nu prea ştiu cum stă treaba cu portocalele astea, sezonul lor este destul de scurt (comparativ cu portocala obişnuită, care se găseşte tot timpul anului), identificându-se cu perioada decembrie-martie (maxim aprilie). Sunt mai multe soiuri, dar important de reţinut este că la începutul sezonului pulpa este aproape în întregime portocalie, cu câteva firişoare roşii, dar pe măsură ce sunt culese mai târziu, pulpa devine tot mai întunecată, iar gustul mai intens. Aşa că nu vă speriaţi dacă găsiţi o portocală roşie mai degrabă portocalie. Şi încă ceva, portocalele roşii sunt în general micuţe – la stors, se obţin cam 50, maxim 60 ml suc (asta ca să ştiţi cam de câte portocale aveţi nevoie când vi se cere suc proaspăt stors).

Ca să o iau deocamdată în ordine cronologică, prima reţetă încercată a fost un chec cu ulei de măsline şi sirop deportocale roşii: un deliciu! Foarte aromat, de un galben intens (de la ulei) şi cu o crustă roz-roşiatică (aici depinde de culoarea sucului de portocale).

CHEC DE FEBRUARIE CU PORTOCALE ROŞII ŞI ULEI DE MĂSLINE

Pentru chec:

• 245 g făină
• 1 ½ linguriţe praf de copt
• ¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
• ¼ linguriţă sare
• 200 g zahăr
• 2 portocale roşii mici (coajă rasă şi suc)
• 120 ml lapte bătut
• 3 ouă mari
• 160 ml ulei de măsline extravirgin

Pentru glazură:

• 120 ml suc de portocale roşii (2-3 portocale), strecurat
• 100 g zahăr