În ultimii ani, luna februarie a devenit un fel de decembrie, în sensul că gătesc foarte mult, dar de data asta nu doar dulciuri. Îmi place să-mi răsfăţ prietenii cu un prânz delicios, ceea ce, din nefericire, nu se întâmplă pe cât de des mi-ar plăcea şi mai ales le-ar plăcea. Totuşi, o zi în preajma zilei mele de naştere este o dată sigură pentru această întâlnire. Pentru astfel de întâlniri, mă pregătesc temeinic cu mult înainte: căutat/inventat reţete, combinat reţete într-un meniu interesant (uneori tematic), căutat ingrediente, apoi gătit, gătit, gătit... în astfel de momente, parcă intru într-un fel de transă, din care mă trezesc după ce se termină totul. Şi sunt obosită şi aş dormi zile la rând. Dar mult mai important, rămân cu bucuria pe care am văzut-o în ochii şi în zâmbetele prietenilor mei înfruptându-se din bunătăţi.
Ştiu că m-am îndepărtat
cam mult de la subiect, dar sunt încă sub influenţa benefică a întâlnirii noastre de luna aceasta. Ceea ce
doream să vă spun, după îndelungata mea absenţă de pe blog, este că am multe reţete
care îşi aşteaptă rândul la publicare – unele care trebuie doar scrise, pentru că
pozele sunt pe cardul aparatului (aproape plin acum), altele trebuie refăcute,
pentru că nu le-am pozat. Încet, încet vor apărea aici, în ordine cronologică
sau nu. Şi sper să vă încânte şi pe voi aşa cum i-au
încântat pe cei care au gustat din ele.
Ca să introduc
scurt (later edit: se pare că nu mi-a ieşit introducerea scurtă :d) reţeta de azi, să ştiţi că luna
aceasta am avut un ingredient vedetă: portocala roşie. Aş putea spune că am făcut o mică obsesie (pasiune sună totuşi mai bine) pentru
portocalele roşii. Anul trecut am ratat sezonul, dar acum mi-am făcut
provizii şi am încercat tot felul de reţete şi combinaţii. Deja este în topul
fructelor mele preferate!
Pentru cei care nu prea ştiu cum stă treaba cu portocalele astea, sezonul lor este destul de scurt (comparativ cu portocala obişnuită, care se găseşte tot timpul anului), identificându-se cu perioada decembrie-martie (maxim aprilie). Sunt mai multe soiuri, dar important de reţinut este că la începutul sezonului pulpa este aproape în întregime portocalie, cu câteva firişoare roşii, dar pe măsură ce sunt culese mai târziu, pulpa devine tot mai întunecată, iar gustul mai intens. Aşa că nu vă speriaţi dacă găsiţi o portocală roşie mai degrabă portocalie. Şi încă ceva, portocalele roşii sunt în general micuţe – la stors, se obţin cam 50, maxim 60 ml suc (asta ca să ştiţi cam de câte portocale aveţi nevoie când vi se cere suc proaspăt stors).
Ca să o iau deocamdată în ordine cronologică, prima reţetă încercată a fost un chec cu ulei de măsline şi sirop deportocale roşii: un deliciu! Foarte aromat, de un galben intens (de la ulei) şi cu o crustă roz-roşiatică (aici depinde de culoarea sucului de portocale).
Pentru cei care nu prea ştiu cum stă treaba cu portocalele astea, sezonul lor este destul de scurt (comparativ cu portocala obişnuită, care se găseşte tot timpul anului), identificându-se cu perioada decembrie-martie (maxim aprilie). Sunt mai multe soiuri, dar important de reţinut este că la începutul sezonului pulpa este aproape în întregime portocalie, cu câteva firişoare roşii, dar pe măsură ce sunt culese mai târziu, pulpa devine tot mai întunecată, iar gustul mai intens. Aşa că nu vă speriaţi dacă găsiţi o portocală roşie mai degrabă portocalie. Şi încă ceva, portocalele roşii sunt în general micuţe – la stors, se obţin cam 50, maxim 60 ml suc (asta ca să ştiţi cam de câte portocale aveţi nevoie când vi se cere suc proaspăt stors).
Ca să o iau deocamdată în ordine cronologică, prima reţetă încercată a fost un chec cu ulei de măsline şi sirop deportocale roşii: un deliciu! Foarte aromat, de un galben intens (de la ulei) şi cu o crustă roz-roşiatică (aici depinde de culoarea sucului de portocale).
- 245 g făină
- 1 ½ linguriţe praf de copt
- ¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
- ¼ linguriţă sare
- 200 g zahăr
- 2 portocale roşii mici (coajă rasă şi suc)
- 120 ml lapte bătut
- 3 ouă mari
- 160 ml ulei de măsline extravirgin
- 120 ml suc de portocale roşii (2-3 portocale), strecurat
- 100 g zahăr
Amestecăm
într-un castronel făina, praful de copt, bicarbonatul de sodiu şi sarea şi dăm
deoparte.
Frecăm bine zahărul cu coaja rasă de portocală.
Frecăm bine zahărul cu coaja rasă de portocală.
Adăugăm la
zahăr sucul de portocalǎ şi laptele bătut şi amestecăm cu un tel până se
omogenizează compoziţia.
Turnăm
aluatul într-o formă de chec unsă cu unt şi coacem prăjitura în cuptorul încălzit,
la foc potrivit, până devine aurie şi trece testul scobitorii – circa 40-50 de
minute.
Când începe
să fiarbă şi are o consistenţă de sirop subţire, luăm crăticioara de pe foc şi
o lăsăm deoparte.
Când prăjitura
este gata, o lăsăm să se răcească în formă cam 15 minute, apoi o scoatem cu grijă
pe un grătar.
O feliem şi o
servim.
*********************************************************************************************
In the last few years, February became another December for me, meaning that I cook a lot this month, only that this time it's not only sweet on the menu. I like to pamper my friends with a delicious meal, which, unfortunately, doesn't happen as often as I would like and especially as often as they'd like. Still, one day near my birthday is a certain date for this meeting. When they happen, I prepare thoroughly long before: looking for/inventing recipes, combining recipes in an interesting (sometimes thematic) menu, looking for ingredients, and then cooking, baking and cooking again... in moments such as these it seems to me that I'm in a trance and I only wake up when it's all over. And then I'm tired and I would sleep for days. But the most important thing that stays with me is the joy and smiles on my friends' faces when eating what I've prepared for them.
I know I'm "talking" too much, but I'm still thinking about our last meeting, which was great. What I wanted to say to you, after my too long absence from the blog, is that I have many recipes to be published – some of them just waiting to be written, as the photos exist, others that must be repeated because I didn't make any photos. Little by little they will appear here, chronologically or not. And I hope you will enjoy them as much as my friends and family did.
For a brief introduction (later edit: not that brief in the end :d) to today's recipe, you should know that I had for this month a star ingredient: blood orange. I could almost say I have an obsession (passion does sound better, doesn't it?) for blood oranges. Last year I missed their season, but now I made my supplies and since then tried many recipes and combinations. It's already one of my favorite fruits!
For a brief introduction (later edit: not that brief in the end :d) to today's recipe, you should know that I had for this month a star ingredient: blood orange. I could almost say I have an obsession (passion does sound better, doesn't it?) for blood oranges. Last year I missed their season, but now I made my supplies and since then tried many recipes and combinations. It's already one of my favorite fruits!
For those of you who don't know much about them, you should know that their season is quite short (compared to normal oranges, which is found all the year long), from December till March or April at the most. There are a few different types of blood oranges, but what's important is that at the beginning of the season they are not quite red, on the contrary, they are almost orange with few red stripes. As we go into the season, the pulp becomes darker and the flavor intensifies. So don't worry if you find a blood orange that is rather orange inside. One more thing: blood oranges are usually smaller – you won't get more than 50-60 ml of juice out of one orange (a necessary information when you need for a recipe freshly squeezed juice).
I'll start chronologically for now, so the first recipe is a olive oil loaf drizzled with blood orange syrup: delicious! Very flavored, nice yellow colored (from the olive oil) and with a pink-reddish top (here it depends on how intense is the juice).
For the loaf:
- 245 g flour
- 1 ½ teaspoons baking powder
- ¼ teaspoon baking soda
- ¼ teaspoon salt
- 200 g sugar
- 2 small blood oranges (zest and juice)
- 120 ml buttermilk
- 3 large eggs
- 160 ml extra virgin olive oil
- 120 ml blood orange juice (2-3 oranges), strained
- 100 g sugar
In a small
bowl, combine the flour, baking powder, baking soda and salt and set aside.
Rub together
with your fingers the zest and sugar.
Add to the sugar the juice
and the buttermilk and whisk until combined.
Add the eggs
and olive oil and whisk again.
Gently fold in
the flour mixture.
Pour the batter
into a greased loaf pan and bake it in the preheated oven, to medium heat,
until golden and the toothpick test passed – about 40-50 minutes.
In the
meantime, make the glaze, mixing the juice with the sugar in a small sauce pan
over medium heat.
When it begins
to boil and has a light syrup consistency, remove from heat and set aside.
When the cake
is done, cool it in the pan for 15 minutes, then carefully transfer it on a
wire rack.
Poke small
holes on the top surface of the cake (with a skewer or a toothpick).
Immediately apply
half of the glaze, using a brush.
Let the cake
cool, then apply the remaining glaze.
Slice it and
serve.
Enjoy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu