De cele mai multe ori, începutul unui text ma blochează... aşa că, fără prea multe vorbe, am să trec la fapte.
Postarea aceasta marchează intrarea mea în
blogosfera culinară. Este un proiect pe care mi l-am dorit de multă vreme, o
provocare căreia sper că îi voi face faţă cu brio. Ce mă recomandă pentru a
iniţia acest blog culinar? Probabil aceleaşi lucruri care i-au
determinat şi pe înaintaşii mei, cărora le mulţumesc pentru inspiraţie şi de la
care voi continua să învăţ: pasiunea pentru gătit, dorinţa de a împărtăşi şi cu
alţii reuşitele, încercările, zâmbetele care se aştern pe faţă după o
"îmbucătură", nevoia de a face "altceva".
Majoritatea postărilor vor fi din zona dulce,
dar voi adăuga din când în când şi alte tipuri de reţete.
Şi pentru că o pasiune nu vine niciodată
singură, reţetele vor fi însoţite de gândurile, lecturile, visele/visurile,
călătoriile care m-au ispirat.
M-am gândit că cel mai frumos mod de a începe
această călătorie este printr-o întoarcere la copilărie. Şi pentru că romanul
copilăriei mele este La Medeleni, primele reţete sunt inspirate de
Medelenii lui Dănuţ, ai Olguţei şi Monicăi.
"Un copil a sărutat un zarzăr"
Prima dragoste a unui copil, zarzărul înflorit,
primul sărut şi prima îmbrăţişare...
... ceea ce mi-a inspirat:
BRIOŞELE "SĂRUTUL ZARZĂRULUI"
Sunt nişte brioşe pufoase, care au în mijloc o
caisă (sau o zarzără) cu miez crocant de nuci.
Din cantităţile de mai jos
ies 12 brioşe.
Aluat:
- 110 g
făină
- 40 g
amidon
- 1
linguriţă rasă praf copt
- 4 ouă
- 120 g
zahăr tos
- 1
pliculeţ zahăr vanilat
12 caise
sau zarzăre
Miez crocant:
- nuci după preferinţă: nuci, alune, alune de pădure,
migdale, fistic etc.
- zahăr
Începem prin
pregătirea miezului crocant. Eu am folosit fistic şi migdale.
Cantităţile sunt inspirate de aici: 30 g zahăr şi 50
g. nuci.
Prăjim nucile 10-15
minute într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, la 150º.
Le scoatem, le învelim
într-un prosop de bucătărie şi după câteva minute le frecăm bine, pentru a
desprinde cojile.
Într-o cratiţă
caramelizăm zahărul, apoi adăugăm nucile. Le aşezăm repede pe o hârtie de copt
în grămăjoare mici – atenţie la zahărul caramelizat care este foarte fierbinte!
După ce s-au răcit, le mărunţim: puteţi încerca cu ciocanul de şniţele, acoperind nucile cu hârtia de copt sau in robot. Rezultatul trebuie să arate cam aşa: nici întregi, nici praf.
Acum ne ocupăm de fructe. Le spălăm bine şi le ştergem de apă, apoi le tăiem pe jumătate. Dacă nu sunt foarte coapte, le putem pune puţin la cuptor: aranjăm jumătăţile de caise în tavă cu jumătatea tăiată în sus, presărăm puţin zahăr (recomand zahărul brun) şi le dăm la cuptor 10-15 minute, la foc potrivit. Trebuie să se pătrundă puţin, dar să nu fie prea moi.
Amestecăm făina cu amidonul
şi praful de copt.
Zahărul se împarte în
două: 60 g pentru albuşuri şi 60 g pentru gălbenuşuri.
Batem albuşurile cu
zahărul până se tranformă într-o bezea tare. Într-un alt bol, mixăm
gălbenuşurile cu restul de zahăr şi zahărul vanilat până se albesc şi îşi
măresc volumul. Adăugăm o treime din bezea in gălbenuşuri şi o încorporăm
amestecând de jos în sus cu o spatulă sau o lingură de lemn curată (care nu
trebuie folosită şi la alte mâncăruri). Încorporăm apoi şi restul de bezea.
La acest amestec adăugăm
făina, câte o lingură, după care folosim aceeaşi tehnică ca la bezea. Repetăm
până am terminat făina. Trebuie să obţinem un aluat pufos.
Punem aluatul în formele pregătite dinainte cu lingura, depăşind jumătatea formei. Întregim jumătăţile de caise, punând în mijloc nucile crocante, mai mult sau mai puţin după pofta inimii. Apoi înfigem câte o caisă în fiecare brioşă – trebuie să rămână un pic deasupra aluatului, pentru că acesta va mai creşte.
Dăm tava la cuptor circa 20-30 de minute – cel mai sigur este să folosim proba scobitorii.
După ce stingem cuptorul,
lăsăm brioşele să se răcorească în tavă, iar după câteva minute le scoatem pe
un grătar până se răcesc complet.
Turnuleţul l-am făcut din aluatul rămas: l-am
pus într-o căniţă de tablă unsă cu unt şi deasupra am presărat câteva nuci din
cele pentru miezul crocant.
Se pot savura pudrate cu
zahăr pudră sau acompaniate de un sos de vanilie.
Eu am folosit reţeta Ritei de la Comori Delicioase:
- 270 ml lapte gras, care se poate înlocui cu 300 ml frişcă naturală
- 3 gălbenuşuri mari
- 40 g zahăr tos
- ½ de baton de vanilie sau 1 linguriţă esenţă/extract de vanilie
În cazul în care folosim batonul de vanilie, îl tăiem şi îi scoatem seminţele. Apoi punem batonul în lapte şi dăm la fiert. Rita recomandă folosirea unei crăticioare cu fund dublu.
Laptele trebuie să se încălzească bine, fără să fiarbă.
Între timp, batem gălbenuşurile cu zahărul, până devin mai deschise la culoare.
Punem puţin câte puţin jumătate din laptele fierbinte, continuând să amestecăm. Apoi turnăm amestecul peste restul de lapte. Adăugăm seminţele de vanilie şi dăm din nou la foc mic, amestecând continuu. Nu trebuie lăsat prea mult pe foc, pentru că se brânzeşte. Când s-a îngroşat puţin, îl luăm de pe foc şi mai amestecăm puţin. Îl strecurăm apoi într-un bol. Putem să lăsăm păstaia în sos pentru a elibera aroma în continuare. Dacă folosim esenţă, o adăugăm acum şi amestecăm puţin. Îl folosim cald sau rece.
Poftă bună!
Şi o
secţiune:
Până la următoare postare,
vă las cu un frumos citat din La Medeleni:
"Să crezi că iubeşti un zarzăr! Ce poate fi mai delicios? mai delicat? mai proaspăt? Adorabila confuzie a copilăriei în faţa dragostii... Monica, îl vezi pe băieţel, după o noapte de nesomn, cu părul şi pelerina stropite de petale... de petale albe ca noiţele pe o unghie de copil... văzînd deodată zarzărul care a înflorit peste noapte, lîngă el, la capul lui, fără ca el să ştie... Soarele răsare. Zarzărul e alb şi soarele îl suflă cu mărgean ca obrajii fetiţelor cînd se roşesc. Băieţelul vrea să plece, fiindcă e trist după o noapte de singurătate şi nesomn. Cine-l cheamă din urmă? O bătaie de inimă, ca atunci cînd îţi răsare dragostea. Se întoarce, priveşte... Ochii lui, Monica, în care un zarzăr înflorit se oglindeşte alb şi roz, ca un nour pe obrajii dragostii... Se repede. Pelerina-i cade. Vrea să sărute, să strîngă în braţe... Monica, să săruţi un zarzăr şi să crezi că săruţi! Să ai o creangă în braţe şi să crezi că iubeşti! În clipa aceea, Monica, îngerii sînt aproape, livada e mai albă, se întîmplă un miracol: un copil a sărutat un zarzăr! Zîmbeşte cerul. O sărutare a rostogolit petale albe... Simţi, Monica? Trebuie să cînţi în clipa aceea. Soarele, cerul, pomii trebuie să cînte ― să cînt. S-a întîmplat un miracol pe pămînt! Livezile înfloresc în cor. Totul e copilăresc. Albinele murmură. Soarele se înalţă mai sus. Un copil a sărutat un zarzăr. Pămîntul e un început de poveste...", Ionel Teodoreanu
******************************************************************************************************
Most of the times, starting to write a text
somehow blocks me... so I'll simply begin with the beginning.
This post marks my entrance in the world of
culinary blogs. It's a project that I longed for some time now, a challenge
that I hope I will stand up to. What recommends me for starting this culinary blog? Probably the same things that determined my
forerunners to do the same - and I want to thank them for being an inspiration,
I'll keep learning from them: the passion for cooking, the desire to share with
others the successes, the tests, the smiles required by a good
"bite", the need of doing "something else".
Most of my posts will be "sweet", but
I will add from time to time other types of recipes.
And because one passion never comes alone, my
recipes will be accompanied by the thoughts, readings, dreams, wishes, journeys
that inspired me.
What better way to start this journey than by
going back to childhood? And because the novel of my childhood is La
Medeleni, my first recipes are inspired by Dănuţ, Olguţa and Monica's
summer vacations at Medeleni.
"A child kissed an apricot tree"
A child's first love, the apricot tree in blossom,
his first kiss and first hug...
... and this was the inspiration for:
THE "KISS OF THE APRICOT TREE" MUFFINS
They are fluffy
muffins, with a heart of apricot, with a crunchy core of nuts.
Using these
quantities, we will obtain 12 muffins.
Muffin composition:
- 110
g flour
- 40
g cornstarch
- 1
teaspoon baking powder
- 4
eggs
- 120
g granulated sugar
- 1
sachet of vanilla sugar
12 apricots
Crunchy core:
- nuts: walnuts, peanuts, hazelnuts, almonds,
pistachios etc.
- sugar
We start by preparing
the crunchy core. I used pistachios and almonds. The quantities are inspired
from this recipe:
30 g sugar and 50 g nuts.
We put the nuts in
the oven on a tray with parchment paper, at 150º Celsius,
for 10-15 minutes.
After taking them
out, we wrap them in a kitchen towel and after a few minutes we scrub them to
peel them off.
In a pan, we
caramelize the sugar, then add the nuts. We puts them on a parchment paper in
small piles – the sugar is very hot, so be careful!
Once cooled down, we
make a rough crumble, using either a schnitzel hammer or the food processor.
Now we wash and dry
the fruits, then cut them in half. If they are not too ripe, we can put them in
the oven, on a tray, sprinkling some brown sugar on them, for about 10-15
minutes, at medium heat. They mustn’t be too soft.
We prepare the muffin
form, either with muffin paper or with butter and flour. We preheat the oven at
160º Celsius.
We mix the flour with
the cornstarch and the baking powder.
Half of the sugar
will be used for the whites and the other half for the yolks.
We mix the whites with the sugar to obtain a
nice meringue and the yolks with the rest of the sugar and the vanilla sugar
until they increase in volume and become whiter. We then put one third of the
whites in the yolks mixing gently with a spatula or a wooden spoon (not used
for other food than sweets). Then, we add the rest of the meringue.
Mixing gently, we add the flour,
one spoon at a time. The result must be a fluffy composition.
We put the composition in the forms, using a spoon, then reintegrate the apricots, not forgetting the crunchy core. Each apricot goes in one of the muffin forms.
We put the composition in the forms, using a spoon, then reintegrate the apricots, not forgetting the crunchy core. Each apricot goes in one of the muffin forms.
We put them in the
oven for 20-30 minutes – it’s safer to check them with a little stick. Near the
fruits, the composition is softer, so don’t get alarmed if the stick doesn’t
get out completely clean.
We let the muffins
cool in their form and after a few minutes take them out on a grid to cool
completely.
The little tower is
from the remaining composition, which I put in a small tin mug greased with butter; I sprinkled on top some of the crunchy nuts.
You can serve them powdered with icing sugar or with some vanilla sauce.
You can serve them powdered with icing sugar or with some vanilla sauce.
I used Rita’s recipe from Comori Delicioase:
- 270 ml fat milk, replaceable with 300 ml cream
- 3 big yolks
- 40 g granulated sugar
- ½ vanilla stick or 1 teaspoon
vanilla extract
If we use a vanilla stick, we cut it and take out the seeds. We put the stick in a saucepan together with the milk and put the saucepan on heat. Rita recommends using a double-bottomed pan.
The
milk must be well heated, but not to boil.
Meanwhile, we mix the
yolks with the sugar, until whitened.
Little by little, we
add half of the hot milk and keep mixing gently. Then, we put the yolk
composition in the pan, with the remaining milk. We add the vanilla seeds and
put on low heat, mixing continuously. We must be very careful, as the
composition can become cheese-like. When it becomes a little thick, we take the
pan off the heat. We filter the sauce in a bowl and put back the vanilla stick,
which will still give flavor to the sauce. If the extract is used, now it’s the
time to add it to the sauce, mixing a little. We can use it either hot or cold.
Enjoy!
Until my next post, I leave you with a nice quotation from La Medeleni:
"To believe that you love an apricot tree! What could be more delicious? more delicate? more fresh? The charming confusion of childhood in front of love… Monica, do you see the little boy, after a night of insomnia, with his hair and cape sprinkled with petals… white petals like the marks on a child nail… seeing suddenly the apricot tree that blossomed over night, next to him, at his head, without him knowing… The sun is rising. The apricot tree is white and the sun paints it in red like little girls cheeks when they blush. The little boy wants to leave, because he is sad after a night of loneliness and insomnia. Who calls him from behind? A heartbeat, just like when love rises in front of you. He turns around, he looks… his eyes, Monica, in which an apricot tree in blossom is mirrored white and pink, like a cloud on love’s cheeks… He hurries to the tree. His cape falls down. He wants to kiss, to hold in his arms… Monica, the angels are close, the orchard is whiter, a miracle happens: a child kissed an apricot tree! The sky is smiling. A kiss rolled white petals… Do you feel it, Monica? You have to sing in that moment. The sun, the sky, the trees must sing – I must sing. A miracle happened on earth! The orchards blossom together. Everything is childlike. The bees whisper. The sun is getting higher. A child kissed an apricot tree. The earth is a beginning of a story...", Ionel Teodoreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu