Un nou început şi un sărut dulce / A new beginning and a sweet kiss

De cele mai multe ori, începutul unui text ma blochează... aşa că, fără prea multe vorbe, am să trec la fapte.

Postarea aceasta marchează intrarea mea în blogosfera culinară. Este un proiect pe care mi l-am dorit de multă vreme, o provocare căreia sper că îi voi face faţă cu brio. Ce mă recomandă pentru a iniţia acest blog culinar? Probabil aceleaşi lucruri care i-au determinat şi pe înaintaşii mei, cărora le mulţumesc pentru inspiraţie şi de la care voi continua să învăţ: pasiunea pentru gătit, dorinţa de a împărtăşi şi cu alţii reuşitele, încercările, zâmbetele care se aştern pe faţă după o "îmbucătură", nevoia de a face "altceva".

Majoritatea postărilor vor fi din zona dulce, dar voi adăuga din când în când şi alte tipuri de reţete.

Şi pentru că o pasiune nu vine niciodată singură, reţetele vor fi însoţite de gândurile, lecturile, visele/visurile, călătoriile care m-au ispirat.

M-am gândit că cel mai frumos mod de a începe această călătorie este printr-o întoarcere la copilărie. Şi pentru că romanul copilăriei mele este La Medeleni, primele reţete sunt inspirate de Medelenii lui Dănuţ, ai Olguţei şi Monicăi.

"Un copil a sărutat un zarzăr"

Prima dragoste a unui copil, zarzărul înflorit, primul sărut şi prima îmbrăţişare...

... ceea ce mi-a inspirat:

BRIOŞELE "SĂRUTUL ZARZĂRULUI"

Sunt nişte brioşe pufoase, care au în mijloc o caisă (sau o zarzără) cu miez crocant de nuci.

Din cantităţile de mai jos ies 12 brioşe.

Aluat:

• 110 g făină
• 40 g amidon
• 1 linguriţă rasă praf copt
• 4 ouă
• 120 g zahăr tos
• 1 pliculeţ zahăr vanilat

12 caise sau zarzăre

Miez crocant:

• nuci după preferinţă: nuci, alune, alune de pădure, migdale, fistic etc.
• zahăr

Începem prin pregătirea miezului crocant. Eu am folosit fistic şi migdale. Cantităţile sunt inspirate de aici: 30 g zahăr şi 50 g. nuci.

Prăjim nucile 10-15 minute într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, la 150º.

Le scoatem, le învelim într-un prosop de bucătărie şi după câteva minute le frecăm bine, pentru a desprinde cojile.

Într-o cratiţă caramelizăm zahărul, apoi adăugăm nucile. Le aşezăm repede pe o hârtie de copt în grămăjoare mici – atenţie la zahărul caramelizat care este foarte fierbinte!

După ce s-au răcit, le mărunţim: puteţi încerca cu ciocanul de şniţele, acoperind nucile cu hârtia de copt sau in robot. Rezultatul trebuie să arate cam aşa: nici întregi, nici praf.

Acum ne ocupăm de fructe. Le spălăm bine şi le ştergem de apă, apoi le tăiem pe jumătate. Dacă nu sunt foarte coapte, le putem pune puţin la cuptor: aranjăm jumătăţile de caise în tavă cu jumătatea tăiată în sus, presărăm puţin zahăr (recomand zahărul brun) şi le dăm la cuptor 10-15 minute, la foc potrivit. Trebuie să se pătrundă puţin, dar să nu fie prea moi.

Pregătim froma de brioşe: puteţi folosi hârtii de brioşe sau, în lipsa lor, ungeţi formele cu unt şi tapetaţi-o cu făină. Încălzim cuptorul la 160º.

Am pregătit “umplutura”, urmează aluatul, pentru care am folosit reţeta Laurei Adamache de pufoase cu frişcă.

Amestecăm făina cu amidonul şi praful de copt.

Zahărul se împarte în două: 60 g pentru albuşuri şi 60 g pentru gălbenuşuri.

Batem albuşurile cu zahărul până se tranformă într-o bezea tare. Într-un alt bol, mixăm gălbenuşurile cu restul de zahăr şi zahărul vanilat până se albesc şi îşi măresc volumul. Adăugăm o treime din bezea in gălbenuşuri şi o încorporăm amestecând de jos în sus cu o spatulă sau o lingură de lemn curată (care nu trebuie folosită şi la alte mâncăruri). Încorporăm apoi şi restul de bezea.

La acest amestec adăugăm făina, câte o lingură, după care folosim aceeaşi tehnică ca la bezea. Repetăm până am terminat făina. Trebuie să obţinem un aluat pufos.

Punem aluatul în formele pregătite dinainte cu lingura, depăşind jumătatea formei. Întregim jumătăţile de caise, punând în mijloc nucile crocante, mai mult sau mai puţin după pofta inimii. Apoi înfigem câte o caisă în fiecare brioşă – trebuie să rămână un pic deasupra aluatului, pentru că acesta va mai creşte.

Dăm tava la cuptor circa 20-30 de minute – cel mai sigur este să folosim proba scobitorii. În jurul caiselor aluatul este mai moale, să nu vă speriaţi dacă mai iese puţin aluat pe scobitoare.

După ce stingem cuptorul, lăsăm brioşele să se răcorească în tavă, iar după câteva minute le scoatem pe un grătar până se răcesc complet.

Turnuleţul l-am făcut din aluatul rămas: l-am pus într-o căniţă de tablă unsă cu unt şi deasupra am presărat câteva nuci din cele pentru miezul crocant.

Se pot savura pudrate cu zahăr pudră sau acompaniate de un sos de vanilie.

Eu am folosit reţeta Ritei de la Comori Delicioase:

• 270 ml lapte gras, care se poate înlocui cu 300 ml frişcă naturală
• 3 gălbenuşuri mari
• 40 g zahăr tos
• ½ de baton de vanilie sau 1 linguriţă esenţă/extract de vanilie

În cazul în care folosim batonul de vanilie, îl tăiem şi îi scoatem seminţele. Apoi punem batonul în lapte şi dăm la fiert. Rita recomandă folosirea unei crăticioare cu fund dublu.

Laptele trebuie să se încălzească bine, fără să fiarbă.

Între timp, batem gălbenuşurile cu zahărul, până devin mai deschise la culoare.

Punem puţin câte puţin jumătate din laptele fierbinte, continuând să amestecăm. Apoi turnăm amestecul peste restul de lapte. Adăugăm seminţele de vanilie şi dăm din nou la foc mic, amestecând continuu. Nu trebuie lăsat prea mult pe foc, pentru că se brânzeşte. Când s-a îngroşat puţin, îl luăm de pe foc şi mai amestecăm puţin. Îl strecurăm apoi într-un bol. Putem să lăsăm păstaia în sos pentru a elibera aroma în continuare. Dacă folosim esenţă, o adăugăm acum şi amestecăm puţin. Îl folosim cald sau rece. 

Poftă bună!

Şi o secţiune:

Până la următoare postare, vă las cu un frumos citat din La Medeleni:

"Să crezi că iubeşti un zarzăr! Ce poate fi mai delicios? mai delicat? mai proaspăt? Adorabila confuzie a copilăriei în faţa dragostii... Monica, îl vezi pe băieţel, după o noapte de nesomn, cu părul şi pelerina stropite de petale... de petale albe ca noiţele pe o unghie de copil... văzînd deodată zarzărul care a înflorit peste noapte, lîngă el, la capul lui, fără ca el să ştie... Soarele răsare. Zarzărul e alb şi soarele îl suflă cu mărgean ca obrajii fetiţelor cînd se roşesc. Băieţelul vrea să plece, fiindcă e trist după o noapte de singurătate şi nesomn. Cine-l cheamă din urmă? O bătaie de inimă, ca atunci cînd îţi răsare dragostea. Se întoarce, priveşte... Ochii lui, Monica, în care un zarzăr înflorit se oglindeşte alb şi roz, ca un nour pe obrajii dragostii... Se repede. Pelerina-i cade. Vrea să sărute, să strîngă în braţe... Monica, să săruţi un zarzăr şi să crezi că săruţi! Să ai o creangă în braţe şi să crezi că iubeşti! În clipa aceea, Monica, îngerii sînt aproape, livada e mai albă, se întîmplă un miracol: un copil a sărutat un zarzăr! Zîmbeşte cerul. O sărutare a rostogolit petale albe... Simţi, Monica? Trebuie să cînţi în clipa aceea. Soarele, cerul, pomii trebuie să cînte ― să cînt. S-a întîmplat un miracol pe pămînt! Livezile înfloresc în cor. Totul e copilăresc. Albinele murmură. Soarele se înalţă mai sus. Un copil a sărutat un zarzăr. Pămîntul e un început de poveste...", Ionel Teodoreanu

******************************************************************************************************