Ocupată cum eram weekend-ul trecut cu dovleacul, am primit de la bunica
un braţ plin de flori de salcâm. De anul trecut, de când am pierdut sezonul florilor
de salcâm, aşteptam clipa aceasta, iar acum eram deja obosită şi nu mai eram în
stare de nimic. Dar n-am vrut să renunţ, mi-era parcă milă de florile acelea
parfumate să le las să se strice. Cu chiu cu vai am pornit într-o aventură
despre care eram sigură că mă va duce până târziu în noapte. Am făcut mai întâi
o pastă din florile atent spălate şi culese de pe crenguţe, iar seara-noaptea
următoare am transformat-o într-o plăcintă. Interesant gustul, puternic parfumat,
nu prea dulce – cam ăsta a fost rezultatul.
Am adaptat reţeta după o reţetă culeasă de Radu Anton Roman
PLĂCINTĂ CU FLORI DE SALCÂM
Aluat:
- 250 g făină
- 1,5 linguriţe zahăr
- 1 linguriţă sare
- 180 g unt rece, tăiat cubuleţe
- 4 linguri apă rece
- circa 500 g flori de salcâm (cu crenguţe cu tot)
- 250-300 ml apă
- 1 albuş
- 100 g nucă măcinată (eu n-am mai avut decât vreo 4 linguri)
- 1-2 linguri miere (opţional, dacă o vreţi mai dulce; preferabil de salcâm)
- 1 gălbenuş
- 1 lingură lapte
- 2-3 linguriţe zahăr
Începem cu
florile de salcâm, căci treaba e lungă.
Punem crenguţele
cu flori într-un castron mare, pe care îl umplem apoi cu apă, adăugând 1
lingură de oţet. Lăsăm aşa cam 10 minute.
Scoatem florile
din apa cu oţet, apoi le clătim bine în apă rece.
Le scurgem
într-o sită şi, după ce s-au zvântat puţin, începem să rupem florile de pe
crenguţe (înarmaţi-vă cu răbdare, muzică bună şi aduceţi toată familia să vă
ajute – exact ce n-am avut eu, căci toată lumea se dusese la culcare, iar eu
îmi simţeam ochii cum mi se închid. Nu m-am lăsat, şi în aproape 2 ore le-am
dat gata).
Punem florile
de salcâm într-o cratiţă încăpătoare, adăugăm cam 150 ml apă şi le lăsăm să
fiarbă, la foc mic, circa o oră. Le supraveghem constant şi amestecăm din când
în când, ca să nu se lipească. Mai adăugăm pe parcurs câte o lingură de apă. Putem
acoperi cratiţa cu un capac, dar trebuie să le verificăm destul de des. Vor deveni
încep încet transparente şi se vor aduna într-o pastă.
Lăsăm pasta
să se răcească bine şi putem continua cu plăcinta (o putem păstra la frigider dacă
nu mai avem timp să terminăm plăcinta în aceeaşi zi).
Pentru aluat, amestecăm în robotul de bucătărie făina cu zahărul şi sarea. Peste făină punem
untul şi lăsăm robotul să le amestece până ce obţinem un aspect de orez dat
prin făină – nu durează mult.
Adăugăm apoi 4 linguri de apă rece şi mai amestecăm până devine un aluat omogen.
Adăugăm apoi 4 linguri de apă rece şi mai amestecăm până devine un aluat omogen.
Il învelim într-o folie de plastic şi îl dăm la frigider o oră.
Ungem cu
unt o tavă de aproximativ 25 cm diametru.
Scoatem aluatul de la frigider, îl împărţim în două (o
parte să fie ceva mai mare), luăm bucata mai mare şi o întindem între două foi de
copt cât să poată acoperi fundul tăvii şi marginea.
Punem foaia de aluat în tavă şi o dăm la frigider până terminăm umplutura.
Punem foaia de aluat în tavă şi o dăm la frigider până terminăm umplutura.
Batem albuşul
de ou spumă (nu foarte tare, ca pentru bezele) şi îl amestecăm cu pasta de
flori de salcâm.
Adăugăm nucile
şi mierea (eu nu am pus, dar cred că ar fi fost un plus).
Scoatem tava
din frigider, înţepăm aluatul cu o furculiţă, turnăm umplutura peste aluat şi o nivelăm.
Intindem şi cealaltă bucată de aluat şi cu ea acoperim
umplutura. Imbinăm bine marginile aluatului, îl ungem cu gălbenuşul diluat cu puţin lapte, presărăm zahăr şi
facem cu cuţitul nişte crestături.
Coacem plăcinta
în cuptorul încins, la foc potrivit, până se rumeneşte deasupra (circa 35-40 de
minute). Dacă se rumeneşte prea repede (în mai puţin de 30 de minute), micşorăm
focul şi o mai ţinem până la vreo 35 de minute.
O lăsăm să
se răcească în cuptorul întredeschis, o porţionăm şi o servim.
Poftă bună!
