Cozonaci cu multă nucă / "Cozonaci" with lots of walnuts

Când aveam un an şi-un pic, am fost înţărcată de bunica cu cozonac. Poate de aceea îmi plac atât de mult dulciurile şi în special cozonacul. Şi poate de aceea nu renunţ la visul de a ajunge într-o zi o maestră a cozonacilor. Cu siguranţă am evoluat mult de când am început, acum câţiva ani, să fac cozonac. Dar mai am încă foarte multe de învăţat. Nu mă las însă.

Şi pentru că importantă este nu numai experienţa, ci şi reţeta, sunt fericită că am dat peste această reţetă. Rezultatul este exact cum îmi place mie: un cozonac pufos, aromat, cu multă nucă. Este a doua oară când urmez această reţetă şi sunt foarte încântată de ea. Să vă mai dezvălui şi un mic secret: rămâne pufos multă vreme dacă îl ţineţi împachetat în folie de plastic într-un loc uscat şi răcoros (pentru că am făcut multe dulciuri pentru Crăciun, mi-am rămas un cozonac pe care l-am tăiat după vreo săptămână... ce credeţi? Era incredibil de pufos!).

COZONACI CU MULTĂ NUCĂ

Pentru 2 cozonaci:

• 1 kg făină
• 500 ml lapte
• 300 g zahăr
• 40 g zahăr vanilat
• 50 g drojdie proaspătă
• 5 gălbenuşuri
• 1 linguriţă sare
• coaja de la o lămâie
• coaja de la o portocală
• 100 g unt moale
• 100 ml ulei

Umplutura de nucă:

• 400 g nuci
• 5 albuşuri
• 5 linguri zahăr
• 3 linguri cacao

Pentru uns şi presărat cozonacii:

• 1 gălbenuş
• 1-2 linguri lapte
• 3-4 linguri zahăr

Important: toate ingredientele, precum şi ustensilele folosite trebuie să fie la temperatura camerei.

Cernem făina de trei ori (astfel cozonacul va ieşi mai pufos) şi o punem într-un castron mare.
Încălzim laptele împreună cu zahărul (şi tos şi vanilat) – nu trebuie să fiarbă!

Dizolvăm drojdia în 1-2 linguri din laptele cald, o turnăm peste făină şi presărăm deasupra puţină făină.

Lăsăm să crească la loc cald până se crapă făina de deasupra amestecului de drojdie.

Între timp batem gălbenuşurile cu sarea şi coaja de lămâie şi portocală.

Amestecăm untul cu uleiul într-un castron şi îl punem deoparte.

Când maiaua a crescut, turnăm gălbenuşurile peste făină, apoi turnăm restul de lapte.

Amestecăm puţin cu o lingură de lemn, apoi frământăm cu mâna.

Ne ungem tot timpul mâinile cu amestecul de unt şi ulei şi frământăm bine, cel puţin 30 de minute.

Lăsăm apoi aluatul să crească, acoperind castronul cu un prosop curat, timp de 90 de minute, la loc cald.

Până creşte aluatul, ne ocupăm de umplutură.

Măcinăm nuca cât de mărunt vrem – eu am lăsat-o puţin mai mare, îmi place să se simtă contrastul de nucă crocantă şi aluat pufos.

Batem spumă albuşurile, apoi adăugăm zahărul şi mixăm în continuare până obţinem o bezea.

Adăugăm cacaoa, apoi nucile şi le încorporăm cu ajutorul unei spatule.

Umplutura este gata!

Pregătim tăvile, fie ungându-le cu unt, fie tapetându-le cu hârtie de copt.

Când aluatul a crescut (ar trebui să se fi dublat), îl împărţim în două părţi egale, câte una pentru fiecare cozonac, iar fiecare jumătate din nou în două bucăţi.

Ungem masa cu ulei, întindem una din cele patru bucăţi de aluat şi întindem deasupra un sfert din umplutura de nuci.

Rulăm foaia şi o dăm deoparte.

Întindem o a doua foaie, punem iarăşi un sfert din umplutură şi rulăm.
Împletim cele două rulouri şi le transferăm cu grijă în una din tăvi.

Repetăm procedeul cu ultimele bucăţi de aluat pentru al doilea cozonac.

Ungem cei doi cozonaci cu gălbenuşul amestecat cu puţin lapte, apoi presărăm deasupra zahăr.

Îi lăsăm la loc cald până aproape îşi dublează volumul (cam 30 de minute).

Când sunt aproape gata, preîncălzim cuptorul la 180º Celsius.

Introducem cozonacii în cuptor şi îi coacem la foc potrivit cam 40-45 de minute. Este important să nu deschidem uşa cuptorului în primele 20 (chiar 30) de minute. Dacă se coc prea repede la suprafaţă, îi acoperim cu folie de aluminiu ca să nu se ardă. După 40 de minute îi verificăm cu o scobitoare şi dacă nu iese curată îi mai lăsăm în cuptor 5 minute. Îi verificăm din nou şi dacă este nevoie îi mai lăsăm puţin.

Când scobitoarea iese curată, stingem focul şi mai lăsăm cozonacii în tăvi, în cuptorul întredeschis, cam 5-10 minute. Îi scoatem apoi din tăvi şi îi lăsăm la răcit, fie pe un grătar, fie pe un fund de lemn, acoperiţi cu un prosop curat (asta o ştiu de la bunica; astfel cozonacii o să se răcească treptat şi nu schimbă brusc temperatura ambientală, ceea ce i-ar putea cruzi în interior).

Când s-au răcit, îi învelim în folie de plastic şi îi ţinem într-un loc uscat şi răcoros.

Ne bucurăm de o felie (sau mai multe), fie de sărbători, fie fără nicio ocazie specială (de fapt, cozonacul singur face dintr-o zi obişnuită una specială, nu-i aşa?).

Poftă bună!

******************************************************************************************************