marți, martie 03, 2015

Madlene cu portocale roşii, fistic şi cardamom / Blood Orange Madeleines with Pistachios and Cardamom


O să încerc să fac o introducere mai scurtă decât data trecută. Aşa că vă voi spune doar că aceste madlene sunt obligatorii pentru un iubitor de madlene şi nu numai. Sunt moi şi aromate şi ce vi se va părea cel mai greu va fi să staţi departe de ele. Aluatul ajunge pentru 2-3 duzini, depinde de dimensiunea formelor.
Voi mai face doar o observaţie, apoi vă las cu reţeta. În reţeta originală se recomandă să fie servite calde. Mi-au plăcut, dar mi s-au părut puţin cam grele pentru gustul meu (sunt totuşi 200 g unt). Mi-au plăcut însă mai mult reci: erau încă moi şi nu se mai simţeau atât de grase.
Aa, şi s-au dovedit a face o combinaţie minunată cu un desert marocan cu portocale rosii (reţeta în curând)!

MADLENE CU PORTOCALE ROŞII, FISTIC ŞI CARDAMOM


  • 3 ouă
  • 130 g zahăr brun
  • 160 g făină
  • 50 g fistic măcinat (fin sau mai mare, cum preferaţi)
  • 1 ½ linguriţă cardamom măcinat
  • 1 ½ linguriţă praf de copt
  • 2 portocale roşii
  • 200 g unt, topit şi răcit
Pentru pudrat:
  • zahăr pudră
  • ¼ linguriţă cardamom măcinat

O să avem nevoie de coaja rasă de la o portocală şi de sucul de la amândouă. nu aruncaţi coaja rămasă: o puteţi usca (fără partea albă) şi apoi măcina sau să o confiaţi (o puteţi păstra în apă rece pentru 1-2 zile până adunaţi ma multă, de la alte reţete sau mâncând pulpa; aşa nu se va strica).

Batem ouăle cu zahărul cam 5 minute, până obţinem o cremă groasă, deschisă la culoare şi dublă în volum.



Amestecăm sucul proaspăt cu untul topit, apoi adăugăm acest amestec peste ouă în două etape, folosind o spatulă pentru a omogeniza aluatul.








Adăugăm făina şi cardamomul, le încorporăm bine, apoi fisticul şi coaja rasă.






Acoperim bolul şi lăsăm aluatul la frigider pentru cel puţin o oră sau chiar peste noapte.

Înainte să coacem madlenele, preîncălzim cuptorul la foc potrivit.
Pregătim formele (le ungem şi pudrăm cu făină dacă este nevoie) şi turnăm aluatul cu o lingură.


Le coacem pentru aproximativ 10-15 minute (la prima tavă a fost nevoie de 20 de minute la mine), până devin aurii şi trec testul scobitorii.


Le transferăm cu grijă pe un grătar şi le lăsăm să se răcească. 


Între timp repetăm paşii până terminăm aluatul (mie mi-au mai rămas câteva linguri de aluat şi le-am pus în forme de brioşe, pe care le-am copt împreună cu ultima tavă de madlene).
Pudrăm madlenele cu zahăr şi cardamom şi le servim călduţe sau reci. Sunt foarte bune alături de o ceaşcă de ceai fierbinte sau lapte cald cu miere.




Poftă bună!












*********************************************************************************************

Trying to make a shorter introduction than the last time, I'll just tell you about these madeleines that are a must if you are a madeleines' lover and not only. They're soft and flavored and the one thing you will find difficult is to keep away from them. The batter is enough for 2-3 dozens, depending on how large are your molds.
I'll make just one more remark and leave you with the recipe. In the original post it's recommended to eat them while still warm. They were good, but I found them a little too heavy for my taste (well, there are, after all,  200 g of butter). I liked them much better cold: they were still soft and didn't feel too fat anymore.
Oh, and they revealed themselves to make a heavenly combination with a Moroccan blood orange dessert (recipe coming soon)!

BLOOD ORANGE MADELEINES WITH PISTACHIOS AND CARDAMOM

  • 3 eggs
  • 130 g brown sugar
  • 160 g flour
  • 50 g ground pistachios (finely or coarse, as you prefer)
  • 1 ½ teaspoon ground cardamom
  • 1 ½ teaspoon baking powder
  • 2 blood oranges
  • 200 g butter, melted and cooled
For dusting:
  • icing sugar
  • ¼ teaspoon ground cardamom

You will need the zest of one orange and the juice of both. Don't discard the remaining peel: you can either dry it (without the white part) and ground it or make it candied (you can keep it in cold water for 1-2 days until you get some more, from other recipes or just eating the pulp; this way, it won't wither).

Whisk the eggs and sugar for about 5 minutes, until thick, pale and doubled in volume.
Combine the freshly squeezed juice with the melted butter, then add this mixture into the eggs in two batches, using a spatula to fold it in.
Fold in the flour and the cardamom, then the ground pistachios and the orange zest.
Cover the bowl and leave it to rest in the refrigerator for at least 1 hour or, if possible, overnight.

Before baking the madeleines, preheat to oven to medium heat.
Prepare your molds (butter and flour them if needed) and pour the batter into them using a spoon.
Bake them for 10-15 minutes or so (for the first batch, it took me about 20 minutes), until golden and a toothpick inserted comes out clean.
Carefully transfer the madeleines on a wire rack to cool and repeat until you have finished all you batter (I had a few more spoons and just put them in some muffin tins and baked them with the last batch).
Dust the madeleines with icing sugar and cardamom and serve them warm or cold. They're great with a cup of hot tea or warm honey milk.

Enjoy!

marți, februarie 24, 2015

Chec de februarie cu portocale roşii şi ulei de măsline / February Blood Orange Olive Oil Loaf


În ultimii ani, luna februarie a devenit un fel de decembrie, în sensul că gătesc foarte mult, dar de data asta nu doar dulciuri. Îmi place să-mi răsfăţ prietenii cu un prânz delicios, ceea ce, din nefericire, nu se întâmplă pe cât de des mi-ar plăcea şi mai ales le-ar plăcea. Totuşi, o zi în preajma zilei mele de naştere este o dată sigură pentru această întâlnire. Pentru astfel de întâlniri, mă pregătesc temeinic cu mult înainte: căutat/inventat reţete, combinat reţete într-un meniu interesant (uneori tematic), căutat ingrediente, apoi gătit, gătit, gătit... în astfel de momente, parcă intru într-un fel de transă, din care mă trezesc după ce se termină totul. Şi sunt obosită şi aş dormi zile la rând. Dar mult mai important, rămân cu bucuria pe care am văzut-o în ochii şi în zâmbetele prietenilor mei înfruptându-se din bunătăţi.
Ştiu că m-am îndepărtat cam mult de la subiect, dar sunt încă sub influenţa benefică a întâlnirii noastre de luna aceasta. Ceea ce doream să vă spun, după îndelungata mea absenţă de pe blog, este că am multe reţete care îşi aşteaptă rândul la publicare – unele care trebuie doar scrise, pentru că pozele sunt pe cardul aparatului (aproape plin acum), altele trebuie refăcute, pentru că nu le-am pozat. Încet, încet vor apărea aici, în ordine cronologică sau nu. Şi sper să vă încânte şi pe voi aşa cum i-au încântat pe cei care au gustat din ele.

Ca să introduc scurt (later edit: se pare că nu mi-a ieşit introducerea scurtă :d) reţeta de azi, să ştiţi că luna aceasta am avut un ingredient vedetă: portocala roşie. Aş putea spune că am făcut o mică obsesie (pasiune sună totuşi mai bine) pentru portocalele roşii. Anul trecut am ratat sezonul, dar acum mi-am făcut provizii şi am încercat tot felul de reţete şi combinaţii. Deja este în topul fructelor mele preferate!
Pentru cei care nu prea ştiu cum stă treaba cu portocalele astea, sezonul lor este destul de scurt (comparativ cu portocala obişnuită, care se găseşte tot timpul anului), identificându-se cu perioada decembrie-martie (maxim aprilie). Sunt mai multe soiuri, dar important de reţinut este că la începutul sezonului pulpa este aproape în întregime portocalie, cu câteva firişoare roşii, dar pe măsură ce sunt culese mai târziu, pulpa devine tot mai întunecată, iar gustul mai intens. Aşa că nu vă speriaţi dacă găsiţi o portocală roşie mai degrabă portocalie. Şi încă ceva, portocalele roşii sunt în general micuţe – la stors, se obţin cam 50, maxim 60 ml suc (asta ca să ştiţi cam de câte portocale aveţi nevoie când vi se cere suc proaspăt stors).




Ca să o iau deocamdată în ordine cronologică, prima reţetă încercată a fost un chec cu ulei de măsline şi sirop deportocale roşii: un deliciu! Foarte aromat, de un galben intens (de la ulei) şi cu o crustă roz-roşiatică (aici depinde de culoarea sucului de portocale).

CHEC DE FEBRUARIE CU PORTOCALE ROŞII ŞI ULEI DE MĂSLINE


Pentru chec:
  • 245 g făină
  • 1 ½ linguriţe praf de copt
  • ¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
  • ¼ linguriţă sare
  • 200 g zahăr
  • 2 portocale roşii mici (coajă rasă şi suc)
  • 120 ml lapte bătut
  • 3 ouă mari
  • 160 ml ulei de măsline extravirgin
Pentru glazură:
  • 120 ml suc de portocale roşii (2-3 portocale), strecurat
  • 100 g zahăr

duminică, ianuarie 25, 2015

Prăjituri cu făină de castane şi topping de migdale, stafide şi miere / Chestnut Flour Cakes with Almond-Raisins-Honey Topping


V-am promis încă o reţetă de prăjituri cu făină de castane. Inspirate de pe acelaşi blog ca şi prăjitura cu mirodenii, aceste prăjituri sunt de nota 10. Topping-ul cu unt le oferă un parfum deosebit, mai ales când sunt calde, iar făina de castane le dă o aromă şi o culoare tomnatică. Călduţe, trebuie să fie minunate (mâncasem deja destule dulciuri până au fost gata şi nu le-am putut încerca imediat, dar data viitoare...), dar şi reci sunt atât de fine încât se topesc pur şi simplu în gură.

Mi-au plăcut atât de mult, încât mă gândesc deja la o altă variantă a acestor prăjituri. Deocamdată o ţin însă secretă.

PRĂJITURI CU FĂINĂ DE CASTANE ŞI TOPPING DE MIGDALE, STAFIDE ŞI MIERE


  • 100 g unt, la temperatura camerei
  • 150 g zahăr extrafin
  • 2 ouă mari (cam 60 g fiecare)
  • 140 g făină de grâu
  • 65 g făină de castane
  • 1 linguriţă praf de copt
  • 100 ml lapte
Topping:
  • 50 g stafide aurii
  • 3 linguri fulgi de migdale
  • 20 g unt, topit
  • miere

sâmbătă, ianuarie 24, 2015

Prăjitură aromată cu făină şi miere de castane / Spiced Chestnut Flour and Honey Cake


De la reţete de Crăciun trec la două reţete mai degrabă tomnatice, datorită ingredientului de bază: făina de castane. Dacă aveţi de unde să luaţi această făină, vă recomand din tot sufletul să o folosiţi. Este într-adevăr cam scumpă, dar oferă prăjiturilor o aromă deosebită. Dacă nu vă e la îndemână, folosiţi făină de grâu.

Prima reţetă este o prăjitură simplu de făcut: mixăm ingredientele, punem aluatul în tavă, coacem, răcim, pudrăm cu zahăr şi gata! Pe cât de simplu de făcut, pe atât de bună este: catifelată, puţin umedă, tocmai bună alături de o cană cu lapte, ceai sau cafea pentru a îndulci o după-amiază de duminică de toamnă sau iarnă. Reţeta am descoperit-o pe un blog foarte interesant, pe care vă invit să-l răsfoiţi – o să vă facă multe reţete cu ochiul – în varianta în limba engleză sau cea în limba portugheză. 
La această prăjitură, un alt ingredient important este mierea. Eu am un borcan de miere de flori de castan pe care o folosesc doar pentru prăjituri – este mult prea amară pentru a o mânca pur şi simplu, dar în prăjituri este extraordinară. Nu ştiu dacă în România se găseşte uşor. Eu o am din Italia. Dacă găsiţi să cumpăraţi, nu ezitaţi!

PRĂJITURĂ AROMATĂ CU FĂINĂ ŞI MIERE DE CASTANE



  • 245 g făină de grâu
  • 75 g făină de castane
  • 1 ½ linguriţe praf de copt
  • ½ linguriţă bicarbonat de sodiu
  • ½ linguriţă sare
  • 2 linguriţe scorţişoară
  • 1 linguriţă ghimbir pudră
  • ¼ linguriţă cuişoare măcinate
  • 170 g unt, la temperatura camerei
  • 200 g zahăr (dacă folosiţi o miere mai dulce decât cea de castan, reduceţi cantitatea de zahăr la 175 g sau chiar 150 g)
  • 120 ml miere de flori de castan (sau orice altă miere)
  • 3 ouă mari (cam 60 g fiecare)
  • 1 linguriţă extract de vanilie
  • 1 lingură coniac
  • 1 lingură Amaretto (opţional)
  • 240 ml lapte, la temperatura camerei
Pentru pudrat:
  • zahăr pudră

sâmbătă, ianuarie 17, 2015

Pandorini


Sărbătorile au rămas în urmă... din păcate... dar nu şi dorinţa mea de a face prăjituri tradiţionale de Crăciun. Am găsit atâtea reţete interesante, care s-au dovedit imposibil de făcut în cele câteva zile dinaintea şi din timpul sărbătorilor de iarnă, că m-am gândit că nu ar fi o idee rea să le încerc în timpul anului, până la Crăciunul viitor (care este la 342 zile depărtare). Aşa voi avea, nu numai pentru mine ci şi pentru voi, o lungă listă de dulciuri din care să aleg meniul pentru sărbătorile care vor încheia acest an.
Prima reţetă din categoria “Crăciunul tot timpul anului” este de pandorini, sau “pandoro” mici, una din prăjiturile tradiţionale ale Crăciunului italian. Reţeta originală de pandoro este cam complicată, dar aceste miniature sunt uşor de făcut şi foarte gustoase. Se coc în forme speciale, dar dacă nu le aveţi puteţi folosi fără nicio problemă forme de brioşe.

PANDORINI


pentru 6 prăjituri sau 12 brioşe:
  • 75 g unt, la temperatura camerei
  • 3 ouă (din care vom folosi 3 gălbenuşuri şi doar 2 albuşuri)
  • 100 g zahăr
  • 120 g făină
  • 80 g amidon
  • 12 g praf de copt
  • ¼ linguriţă bicarbonat de sodiu
  • ½ linguriţă extract de vanilie
  • 50 ml lapte
  • 1 lingură coniac (eu am folosit rom)
  • un vârf de sare
Pentru pudrat :
  • zahăr pudră