În căutarea timpului pierdut sau primele mele madlene / In Search of Lost Time or my first madeleines

Roşcove şi Medelenii lui Ionel Teodoreanu, madelenele şi Timpul pierdut al lui Marcel Proust… nişte asocieri pe care mintea mea le face inevitabil. Cred că pentru mulţi madlenele şi Proust sunt sinonime, chiar şi cei care nu au citit În căutarea timpului pierdut cred că au auzit de episodul madlenelor. Într-o zi chiar am dat peste un articol interesant, în care autorul povestea cum a încercat să recreeze madlenele pe care le descrie Proust. Eu m-am mulţumit, pentru prima încercare, cu o reţetă simplă. Rezultatul? Nişte prăjiturele absolut delicioase, cu un aspect foarte drăguţ. O să mai fac cât de curând, pentru că timpul pregătirii madlenelor cu siguranţă nu este timp pierdut!

Aa, era să uit! Trebuie să-i mulţumesc fratelui meu care mi-a dăruit forma de madlene – am fost o soră bună se pare :)

MADLENE CU LĂMÂIE

(pentru 36 de madlene)

• 4 ouă
• 200 g zahăr
• coaja rasă de la 2 lămâi
• 225 g făină
• 185 g unt

Topim untul şi îl lăsăm deoparte să se răcorească.

Mixăm ouăle cu zahărul până ce compoziţia se deschide la culoare.

Adăugăm coaja de lămâie, apoi încorporăm cu mişcări uşoare făina.

La final încorporăm untul topit.

Acoperim castronul şi îl dăm la frigider pentru 1 oră.

Preîncălzim cuptorul la foc potrivit.

Scoatem aluatul din frigider şi umplem formele de madlene cam pe trei sferturi (eu am folosit o formă de silicon şi nu am uns-o; dacă e nevoie, ungeţi formele înainte).

Coacem madlenele cam 15 minute.

Le scoatem apoi pe un grătar să se răcească.

Ştergem bine formele cu un şerveţel şi le umplem din nou pentru a coace o nouă tranşă de madlene. Repetăm până terminăm aluatul.

Servim madlenele reci, de preferat (cum ne sfătuieşte Proust) înmuiate în ceai.

De asemenea, le putem păstra, timp de câteva zile, într-o cutie închisă bine.

Poftă bună!

******************************************************************************************************

Carobs and Ionel Teodoreanu's Medeleni, madeleines and Marcel Proust's Lost Time... these are some inevitable associations in my mind. I think that for many people madeleines and Proust are synonymous, even those that haven't read In Search of Lost Time probably know about the madeleines episode. I even found one day an interesting article, in which the author told the story of how she tried to recreate Proust's madeleines. Well, I thought, for a first try, to use an easy recipe. The result? Some delicious cookies, very good looking. I will definitely make them again and very soon, because the time used for preparing madeleines isn't lost time!

Ah, I almost forgot! I have to thank my brother who gave me as a gift the madeleines mould – it seems I was a good sister after all :)

LEMON MADELEINES

(for 36 madeleines)

• 4 eggs
• 200 g sugar
• grated zest of 2 lemons
• 225 g flour
• 185 g butter

We melt the butter and then leave it aside to cool.
We beat the eggs with the sugar until lemon colored.
We add the lemon zest, then fold in the flour and finally the melted butter.
We cover the bowl and refrigerate the batter for 1 hour.
We preheat the oven to medium heat.
We remove the batter from the fridge and fill the madeleines mould about three-fourths full (I used a silicone mould and didn't grease it; if needed, grease the mould before filling it).
We bake the madeleines for about 15 minutes.
We then remove them on a wire rack to cool.
We clean the mould with a paper towel and fill them again for a new portion. We repeat until the batter is finished.
We eat the madeleines when cooled, preferably (as Proust advise us) dipped in tea.
We can also store them in an airtight container for a few days.

Enjoy!